DEBARCÁRE, debarcări, s. f. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. ◊ Stație de debarcare = punct final al unei călătorii. Navă de debarcare = navă special construită, cu prora plată și dreaptă, pentru a permite apropierea maximă de uscat în vederea debarcării de trupe și de materiale. – V. debarca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DEBARCÁRE s.f. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. [< debarca].
Sursa: Dicționar de neologisme
*debarcáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a debarca. Fig. Înlăturare, părăsire: debarcarea unuĭ partizan incomodant.
Sursa: Dicționaru limbii românești
debarcáre s. f., g.-d. art. debarcắrii; pl. debarcắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DEBARCÁRE, debarcări, s. f. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. ◊ Stație de debarcare = punct final al unei călătorii. Navă de debarcare = navă special construită, cu prora plată și dreaptă, pentru a permite apropierea maximă de uscat în vederea debarcării de trupe și de materiale. – V. debarca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
debarcare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul debarca