Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele deșela:

DEȘELÁ1, deșél, vb. I. Tranz. A îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau, p. ext., a unui om cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti. ◊ Refl. S-a deșelat de atâta cărătură.Des1- + șale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


DEȘELÁ2 vb. I. v. deșeua.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

deșelá (a ~) (a frânge spinarea) vb., ind. prez. 1 sg. deșél, 3 deșálă; conj. prez. 3 deșéle; ger. deșelấnd; part. deșelát
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

deșelà v. 1. a scoate șeaua; 2. a frânge șalele, mijlocul: l´a bătut de l´a deșelat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DEȘELÁ1, deșél, vb. I. Tranz. A îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau, p. ext, a unui om cu poveri ori eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti. ◊ Refl. S-a deșelat de atâta cărătură.Pref. de- + șale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEȘELÁ2 vb. I v. deșeua.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEȘELÁ1, deșél, vb. I. Tranz. A îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau, p. ext., a unui om cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti. ◊ Refl. S-a deșelat de atâta cărătură.Des1- + șale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DEȘELÁ2 vb. I. v. deșeua.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

deșelá (a ~) (a frânge spinarea) vb., ind. prez. 1 sg. deșél, 3 deșálă; conj. prez. 3 deșéle; ger. deșelấnd; part. deșelát
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

deșelà v. 1. a scoate șeaua; 2. a frânge șalele, mijlocul: l´a bătut de l´a deșelat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DEȘELÁ1, deșél, vb. I. Tranz. A îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau, p. ext, a unui om cu poveri ori eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti. ◊ Refl. S-a deșelat de atâta cărătură.Pref. de- + șale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DEȘELÁ2 vb. I v. deșeua.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)