DAMNÁRE, damnări, s. f. Acțiunea de a damna. – V. damna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *damnáre (livr.) s. f., g.-d. art. damnắrii; pl. damnắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
damnare f. osândire la muncile iadului: Damnarea lui Faust.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DAMNÁRE, damnări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a damna. – V. damna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
damnare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul damna