dakóta1 (nume etnic) s. m. și f. sg. și pl.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
dakóta2 (limbă) s. f., g.-d. art. dakótei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
DAKOTA (< fr.) subst. Populație amerindiană din America de Nord, aparținând familiei sioux, care locuia în bazinul fl. Missouri și în prerii până aproape de M-ții Stâncoși; azi mai trăiesc în rezervații.Sursa: Dicționar enciclopedic *Dakóta (nume de loc) s. propriu f., g.-d. DakóteiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Dakota f. teritoriu în Statele-Unite, CU mine de aur, argint și cupru: 620.000 loc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DAKÓTA, dakota, s. m. și f. (La pl.) Populație amerindiană din America de Nord, care locuia în bazinul fluviului Missouri și în prerii până aproape de Munții Stâncoși; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de dakota. [Var.: dakotas subst.] – Cuv. fr.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dakóta1 (nume etnic) s. m. și f. sg. și pl.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
dakóta2 (limbă) s. f., g.-d. art. dakótei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
DAKOTA (< fr.) subst. Populație amerindiană din America de Nord, aparținând familiei sioux, care locuia în bazinul fl. Missouri și în prerii până aproape de M-ții Stâncoși; azi mai trăiesc în rezervații.Sursa: Dicționar enciclopedic *Dakóta (nume de loc) s. propriu f., g.-d. DakóteiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Dakota f. teritoriu în Statele-Unite, CU mine de aur, argint și cupru: 620.000 loc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DAKÓTA, dakota, s. m. și f. (La pl.) Populație amerindiană din America de Nord, care locuia în bazinul fluviului Missouri și în prerii până aproape de Munții Stâncoși; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de dakota. [Var.: dakotas subst.] – Cuv. fr.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dakóta1 (nume etnic) s. m. și f. sg. și pl.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
dakóta2 (limbă) s. f., g.-d. art. dakótei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
DAKOTA (< fr.) subst. Populație amerindiană din America de Nord, aparținând familiei sioux, care locuia în bazinul fl. Missouri și în prerii până aproape de M-ții Stâncoși; azi mai trăiesc în rezervații.Sursa: Dicționar enciclopedic *Dakóta (nume de loc) s. propriu f., g.-d. DakóteiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Dakota f. teritoriu în Statele-Unite, CU mine de aur, argint și cupru: 620.000 loc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DAKÓTA, dakota, s. m. și f. (La pl.) Populație amerindiană din America de Nord, care locuia în bazinul fluviului Missouri și în prerii până aproape de Munții Stâncoși; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de dakota. [Var.: dakotas subst.] – Cuv. fr.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)