DACTILIOTÉCĂ s. f. Colecție de inele sau de pietre prețioase. ♦ Casetă, sipet pentru păstrarea inelelor sau a pietrelor prețioase. [Pr.: -li-o-] – Din germ. Daktyliothek.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DACTILIOTÉCĂ s. f. colecție de inele sau de pietre prețioase. ◊ casetă, sipet pentru păstrarea acestora. (< fr. dactyliothèque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DACTILIOTÉCĂ s.f. Colecție de inele sau de pietre prețioase. ♦ Casetă, sipet pentru păstrarea inelelor sau a pietrelor prețioase. [Pron. -li-o-. / < fr. dactyliothèque, germ. Dactyliothek, cf. gr. daktyliotheke < daktylios – inel, theke – raft].
Sursa: Dicționar de neologisme
dactiliotécă (rar) (-li-o-) s. f., g.-d. art. dactiliotécii; pl. dactiliotéciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DACTILIOTÉCĂ, dactilioteci s. f. (Rar) Colecție de inele sau de pietre prețioase. ♦ Casetă, sipet pentru păstrarea inelelor sau a pietrelor prețioase. [Pr.: -li-o-] – Din germ. Daktyliothek.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)