DAN s. m. grad de calificare în ierarhia titularilor centurii negre în artele marțiale japoneze (judo, karate, aikido etc.). (< fr. dan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DAN s.m. Grad de măiestrie, categorie de clasificare la judo. [< fr. dan < cuv. japonez].
Sursa: Dicționar de neologisme
*dan s. m., pl. daniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Dan m. al cincelea fiu al lui Iacob.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DAN, Dumitru (1890-1978, n. Buhuși), globe-trotter român. A participat la un concurs organizat de Touring-Clubul francez, fiind singurul dintre cei 200 de participanți care a dus la bun sfârșit o călătorie în jurul lumii (1910-1916). A parcurs toate continentele (cu excepția Antarctidei). Ceilalți trei tineri români participanți la expediție (Gheorghe Negreanu, Alexandru Pascu și Paul Pârvu) au murit în timpul călătoriei.Sursa: Dicționar enciclopedic DAN, Mihail (1842-1886, n. sat Pistești, jud. Gorj), pictor român. Elev al lui Th. Aman. Portretist („Portret de femeie”, „M. Kogălniceanu”, „D. Bolintineanu”).Sursa: Dicționar enciclopedic DAN, Pavel (1907-1937, n. Tritenii de Sus, jud. Cluj), prozator român. Nuvele realist-fantastice urmărind, într-o viziune lucidă, declinul satului arhaic transilvan („Urcan Bătrânul”).Sursa: Dicționar enciclopedic
DAN, Mihail (1911-1976, n. Turnu Măgurele), istoric român. Prof. univ. la Cluj-Napoca. Studii privind istoria relațiilor românilor cu vecinii („Cehi, slovaci și români în veacurile XIII-XVI”, „Sub flamura Taborului. Mișcarea revoluționară husită”).Sursa: Dicționar enciclopedic DAN, Sergiu (1903-1976, n. Piatra Neamț), (pseud. lui S. Roman), scriitor român. Romane cu preferință pentru senzațional, erotism și melodramatic („Arsenic”, „Dragoste și moarte de provincie”, „Surorile Veniamin”) sau ale vieții evreilor sub ocupație („Unde începe noaptea”). Traduceri.Sursa: Dicționar enciclopedic DAN, dani, s. m. (În artele marțiale) Grad acordat maeștrilor. – Din fr. dan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) DAN s. m. grad de calificare în ierarhia titularilor centurii negre în artele marțiale japoneze (judo, karate, aikido etc.). (< fr. dan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DAN s.m. Grad de măiestrie, categorie de clasificare la judo. [< fr. dan < cuv. japonez].
Sursa: Dicționar de neologisme
*dan s. m., pl. daniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Dan m. al cincelea fiu al lui Iacob.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DAN, Dumitru (1890-1978, n. Buhuși), globe-trotter român. A participat la un concurs organizat de Touring-Clubul francez, fiind singurul dintre cei 200 de participanți care a dus la bun sfârșit o călătorie în jurul lumii (1910-1916). A parcurs toate continentele (cu excepția Antarctidei). Ceilalți trei tineri români participanți la expediție (Gheorghe Negreanu, Alexandru Pascu și Paul Pârvu) au murit în timpul călătoriei.Sursa: Dicționar enciclopedic DAN, Mihail (1842-1886, n. sat Pistești, jud. Gorj), pictor român. Elev al lui Th. Aman. Portretist („Portret de femeie”, „M. Kogălniceanu”, „D. Bolintineanu”).Sursa: Dicționar enciclopedic DAN, Pavel (1907-1937, n. Tritenii de Sus, jud. Cluj), prozator român. Nuvele realist-fantastice urmărind, într-o viziune lucidă, declinul satului arhaic transilvan („Urcan Bătrânul”).Sursa: Dicționar enciclopedic DAN, Mihail (1911-1976, n. Turnu Măgurele), istoric român. Prof. univ. la Cluj-Napoca. Studii privind istoria relațiilor românilor cu vecinii („Cehi, slovaci și români în veacurile XIII-XVI”, „Sub flamura Taborului. Mișcarea revoluționară husită”).Sursa: Dicționar enciclopedic DAN, Sergiu (1903-1976, n. Piatra Neamț), (pseud. lui S. Roman), scriitor român. Romane cu preferință pentru senzațional, erotism și melodramatic („Arsenic”, „Dragoste și moarte de provincie”, „Surorile Veniamin”) sau ale vieții evreilor sub ocupație („Unde începe noaptea”). Traduceri.Sursa: Dicționar enciclopedic DAN, dani, s. m. (În artele marțiale) Grad acordat maeștrilor. – Din fr. dan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) DAN s. m. grad de calificare în ierarhia titularilor centurii negre în artele marțiale japoneze (judo, karate, aikido etc.). (< fr. dan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DAN s.m. Grad de măiestrie, categorie de clasificare la judo. [< fr. dan < cuv. japonez].
Sursa: Dicționar de neologisme
*dan s. m., pl. daniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Dan m. al cincelea fiu al lui Iacob.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DAN, Dumitru (1890-1978, n. Buhuși), globe-trotter român. A participat la un concurs organizat de Touring-Clubul francez, fiind singurul dintre cei 200 de participanți care a dus la bun sfârșit o călătorie în jurul lumii (1910-1916). A parcurs toate continentele (cu excepția Antarctidei). Ceilalți trei tineri români participanți la expediție (Gheorghe Negreanu, Alexandru Pascu și Paul Pârvu) au murit în timpul călătoriei.Sursa: Dicționar enciclopedic DAN, Mihail (1842-1886, n. sat Pistești, jud. Gorj), pictor român. Elev al lui Th. Aman. Portretist („Portret de femeie”, „M. Kogălniceanu”, „D. Bolintineanu”).Sursa: Dicționar enciclopedic DAN, Pavel (1907-1937, n. Tritenii de Sus, jud. Cluj), prozator român. Nuvele realist-fantastice urmărind, într-o viziune lucidă, declinul satului arhaic transilvan („Urcan Bătrânul”).Sursa: Dicționar enciclopedic DAN, Mihail (1911-1976, n. Turnu Măgurele), istoric român. Prof. univ. la Cluj-Napoca. Studii privind istoria relațiilor românilor cu vecinii („Cehi, slovaci și români în veacurile XIII-XVI”, „Sub flamura Taborului. Mișcarea revoluționară husită”).Sursa: Dicționar enciclopedic
DAN, Sergiu (1903-1976, n. Piatra Neamț), (pseud. lui S. Roman), scriitor român. Romane cu preferință pentru senzațional, erotism și melodramatic („Arsenic”, „Dragoste și moarte de provincie”, „Surorile Veniamin”) sau ale vieții evreilor sub ocupație („Unde începe noaptea”). Traduceri.Sursa: Dicționar enciclopedic DAN, dani, s. m. (În artele marțiale) Grad acordat maeștrilor. – Din fr. dan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)