Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele dăbilar:

dabilár V. dăbilar.
Sursa: Dicționaru limbii românești


DĂBILÁR, dăbilari, s. m. (Înv.) Strângător de biruri. – Dabilă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

dăbilár m. (d. dabilă). Vechĭ. Încasator, perceptor. – Și da- (N. Cost.). V. cĭocoĭ, mumbașir, taxidar.
Sursa: Dicționaru limbii românești

dăbilár s. m., pl. dăbilári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

dăbilar m. od. strângător de dări.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DĂBILÁR, dăbilari, s. m. (Înv.) Persoană care strângea biruri. – Dabilă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)