Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele dâra:

DARÁ s. f. Greutatea ambalajului, a recipientului, a vehiculului etc. în care se păstrează, se transportă sau se cântărește o marfă. ◊ Expr. Mai mare daraua decât ocaua sau nu face daraua cât ocaua = prea multă osteneală pentru obținerea unui lucru neînsemnat. – Din tc. dara.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


dará (darále), s. f. – Tară, cusur, hibă. – Mr., megl. dară. Tc. (arab.) dara, tara (Șeineanu, II, 155), cf. ngr. (ν)τάρα, alb. tarë, bg., sb. dara, it., sp. tara, fr. tare. Cf. Miklosich, Fremdw. 83.
Sursa: Dicționarul etimologic român

dará f. (turc. dara, d. ar. tara, de unde și bg. sîrb. dara, alb. tară, ngr. it. pv. sp. pg. tára, fr. tare. V. tară). Greutatea unuĭ vas deosebit de a mărfiĭ cuprinse în el: a lua daraŭa unuĭ clondir. Prov. Maĭ mare daraŭa de cît ocaŭa, maĭ mult ața de cît fața, maĭ mare munca de cît cîștigu, maĭ mare spaĭma de cît motivu spaimeĭ ș.a
Sursa: Dicționaru limbii românești

dará s. f., art. daráua, g.-d. art. darálei; pl. darále, art. darálele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

darà f. greutatea unui vas scăzută din marfa cântărită. [Turc. DARÁ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DARÁ, darale, s. f. Greutatea ambalajului, a recipientului, a vehiculului etc. în care se păstrează, se transportă sau se cântărește o marfă. ◊ Expr. Mai mare daraua decât ocaua sau nu face daraua cât ocaua = prea multă osteneală pentru obținerea unui lucru neînsemnat. – Din tc. dara.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DÁRĂ conj. v. dar1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

DÁRĂ conj. v. dar1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DÂRÁ vb. I. v. dârî.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane

DÂRÁ vb. I. v. dârî.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

DẤRĂ, dâre, s. f. 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; p. gener. urmă. ◊ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

dấră s. f., g.-d. art. dấrei; pl. dấre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

dâră f. șir de urme: pe dâra de sânge se urmărește vânătul. [Serb. DIRA, drum, trecerea unei oștiri].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DẤRĂ, dâre, s. f. 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă, pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; p. gener. urmă. ◊ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

dâra - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul dârî