CĂȚĂRĂTÓR, -OÁRE, cățărători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care se cațără. – Cățăra + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CĂȚĂRĂTÓR, -OÁRE, cățărători, -oare, adj. Care se cațără. – Din cățăra + suf. -(ă)tor.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
cățărătór, -oáre adj. Care se cațără: păsărĭ, plante cățărătoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cățărătór adj. m., s. m., pl. cățărătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cățărătoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cățărător a. care se cațără, vorbind de plante.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CĂȚĂRĂTÓR, -OÁRE, cățărători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care se cațără. – Cățăra + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)