CĂTÚȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante (Nepeta cataria). – Cătușă + suf. -nică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CĂTÚȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice; are proprietăți tonice excitante (Nepeta cataria). – Din cătușă + suf. -nică.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
cătúșnică f., pl. ĭ (d. cătușă). O plantă erbacee labiată cu miros aromatic (népeta cataria). E tonică, excitantă și stomahică. Pisicile o miroase cu plăcere, o mănîncă și se tăvălesc pe ĭa [!]. – În Vs. = „melisă”. V. pelungoasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cătúșnică (reg.) s. f., g.-d. art. cătúșnicii; pl. cătúșniciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cătușnică f. plantă cu miros aromatic pătrunzător: pisicile o caută foarte mult și
se tăvălesc pe ea și o mănâncă cu mare poftă (Nepeta cataria).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CĂTÚȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante (Nepeta cataria). – Cătușă + suf. -nică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)