CĂSĂTORÉSC, -EÁSCĂ, căsătorești, adj. (Rar) De căsătorie, privitor la căsătorie. – Căsător (înv. „soț” < casă1 + suf. -ător) + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CĂSĂTORÉSC, -EÁSCĂ, căsătorești, adj. (Rar) De căsătorie, privitor la căsătorie. – Din căsător (înv.) + suf. -esc.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
căsătorésc v. tr. (d. căsător). Unesc pin [!] căsătorie. V. refl. A te căsători cu cineva. V. însor, mărit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
căsătorésc (rar) adj. m., f. căsătoreáscă; pl. m. și f. căsătoréștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită căsătoresc a. de căsătorie, conjugal: se teme devr’o pacoste căsătorească AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CĂSĂTORÉSC, -EÁSCĂ, căsătorești, adj. (Rar) De căsătorie, privitor la căsătorie. – Căsător (înv. „soț” < casă1 + suf. -ător) + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
căsătoresc - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul căsători
căsătoresc - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul căsători
căsătoresc - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul căsători