CĂRUȚĂRÍE s. f. 1. Meșteșugul de a face căruțe. 2. Atelier unde se construiesc căruțe. 3. (Colectiv) Unelte de căruțaș. – Căruță + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CĂRUȚĂRÍE s. f. 1. Meșteșugul de a face căruțe. 2. (Colectiv) Unelte de căruțaș. – Din căruță + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
căruțăríe f. (d. căruță). Meseria de a face căruțe ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești
căruțăríe s. f., g.-d. art. căruțăría, g.-d. căruțăríi, art. căruțăríeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită căruțărie f. meseria căruțașului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CĂRUȚĂRÍE s. f. 1. Meșteșugul de a face căruțe. 2. Atelier în care se făceau căruțe. 3. (Colectiv) Unelte de căruțaș. – Căruță + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)