CĂRUCÉR, căruceri, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Căruță + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CĂRUCÉR, căruceri, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Din căruță + suf. -ar.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
cărucér m. (d. căruță). Est. Cel care conduce o căruță, căruțaș.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cărucér (reg.) s. m., pl. cărucériSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CĂRUCÉR, căruceri, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Căruță + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)