capistére s. f. – 1. Albie, covată. – 2. Jgheab care duce grîul de la coș la piatra morii. – Mr. căpisteare, megl. căpisteari. Lat. capĭstērium, de la gr. σϰαφηστήριον (Pușcariu 278; REW 1629; Candrea-Dens., 246; DAR); cf. tosc. capistejo, romanicul capischiere, abruz. capistjiera. Țicăloiu, ZRPh., XLI, 590, propune o der. puțin probabilă, de la căpestrele.Sursa: Dicționarul etimologic român CĂPISTÉRE, căpisteri, s. f. (Reg.) Albie, covată mică în care se cerne făina sau mălaiul și se frământă aluatul. [Var.: căpestérie s. f.] – Lat. capisterium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CĂPISTÉRE, căpisteri, s. f. (Reg.) Albie, covată mică în care se frământă pâinea. [Var.: căpestérie s. f.] – Lat. capisterium.Sursa: Dicționarul limbii române moderne căpistére f. (lat capisterium, cĭur, vînturătoare). Albia (copaĭa, covata) în care se frămîntă aluatu la brutărie. Fig. A vedea albu´n căpistere, a te asigura de un lucru, a-țĭ vedea dorința realizată. – Și -érie (vest). V. cățînă, moldă, postavă, troacă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
căpistére (reg.) s. f., g.-d. art. căpistérii; pl. căpistériSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită căpistere f. albie în care se cerne făina și se frământă pâinea. [Lat. CAPISTERIUM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CĂPISTÉRE, căpisteri, s. f. (Reg.) Albie, covată mică în care se cerne făina sau mălaiul și se frământă aluatul. [Var.: căpestérie s. f.] – Lat. capisterium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)