CĂLUGĂRÁȘ, călugărași, s. m. Diminutiv al lui călugăr (I). – Călugăr + suf. -aș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CĂLUGĂRÁȘ, călugărași, s. m. Diminutiv al lui călugăr.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
călugăráș m. (dim. d. călugăr). Con făcut dintr´o substanță care, aprinsă la vîrf, arde încet și parfumează aeru din casă. V. cursă 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești
călugăráș s. m., pl. călugăráșiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită călugăraș m. 1. călugăr tânăr; 2. Lumânărică afumată.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CĂLUGĂRÁȘ, călugărași, s. m. Diminutiv al lui călugăr (I). – Călugăr + suf. -aș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)