căciúgă, căciúgi, s.f. (reg.) cegă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
căciúgă (-gi), s. f. – Sturion (Acipenser ruthenus). Sl. (sb., cr., slov.) kečiga (Miklosich. Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 36; Berneker 498), cf. pol. czeczuga, mag. kecsege.Sursa: Dicționarul etimologic român
căcĭugă, V. cigă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
căciugă f. Mold. pește numit obișnuit cegă. [Șerb. KEČIGA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a