cî́rcîĭ, a -í, v. intr. (vsl. kŭrkati, bg. kŭrkam. V. cîrc, cîrcotă). Se zice despre găină cînd cîrcîĭe în ainte [!] de a oŭa și-șĭ caută loc. – Rar și chercănesc (Munt.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
circii - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, articulat - pentru cuvantul circă