CÂNEPIOÁRĂ, cânepioare, s. f. 1. Diminutiv al lui cânepă. 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum). – Cânepă + suf. -ioară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cânepioáră (-pioa-) s. f., g.-d. art. cânepioárei; pl. cânepioáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
cânepioară f. plantă numită și cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CÂNEPIOÁRĂ, cănepioare, s. f. 1. Diminutiv al lui cânepă. 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum). – Cânepă + suf. -ioară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)