calăf, (călăf, călấf), calăfuri, s.n. (înv.) toc (pentru ciubuc).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
căláf (-furi), s. n. – Garnitură din perle, fir aurit sau tafta, folosită la vechile pipe orientale. – Var. calîf, chilîf (înv.). Tc. kilif (Șeineanu, II, 81); cf. alb. kilif, bg. kalăf, sb. kalif. – Der. încălăfa, vb. (a împodobi cu perle).Sursa: Dicționarul etimologic român
călâf n. toc de imamea: i-am cusut un călâf de ciubuc cu mărgele Al. [Turc. KYLYF].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a