CÚȘMĂ, cușme, s. f. (Reg.) 1. Căciulă. 2. Pătură groasă de lână. – Din ucr. kučma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cúșmă, cúșme, s.f. (reg.) 1. căciulă de blană, muhai. 2. pătură de lână cu glugă, purtată de ciobani. 3. burete comestibil de pădure. 4. parte a războiului de țesut, care ține ițele și brâgla; cavaftă, brâncare, jug.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
cúșmă (cúșme), s. f. – 1. Căciulă de blană. – 2. (Banat) Pătură de lînă. – 3. (Mold.) Varietate comestibilă de ciupercă. Sl. kučĭma, în parte prin intermediul mag. kucsma (Cihac, II, 494; Gáldi, Dict., 88); cf. rut., slov. kučma, pol. kuczma. – Der. cușmar, s. m. (fabricant de căciuli).Sursa: Dicționarul etimologic român cúșmă f., pl. e (ung. kucsma, kusma, de unde și vsl. kucĭma, sîrb. rut. kúčma, pol. kuczma). Mold. nord. Trans. Căcĭulă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cúșmă (reg.) s. f., g.-d. art. cúșmei; pl. cúșmeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cușmă f. Mold. căciulă de oaie: să-mi pun cușma pe o ureche AL. [Slav. KUČĬMA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CÚȘMĂ, cușme, s. f. (Reg.) 1. Căciulă. 2. Pătură groasă de lână. – Din ucr. kučma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)