CURBÁT, -Ă, curbați, -te, adj. Încovoiat, arcuit, îndoit. – V. curba.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CURBÁT, -Ă adj. Încovoiat, arcuit, îndoit. [Cf. fr. courbé].
Sursa: Dicționar de neologisme
curbat a. încovoiat, îndoit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CURBÁT, -Ă, curbați, -te, adj. Încovoiat, arcuit, îndoit. – V. curba.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) curbắt și -ét, -eátă adj., pl. ețĭ, ete (cp. cu turc. kurbiĭet, vecinătate, și cu alb. kurbét, călătorie, străinătate, Kurbát, Țigan, d. turc. gurbet, călătorie, de unde și bg. gurbet, străinătate, sîrb. Gurbet, Țigan). Mold. Corcit. Subst. Intermediar: între eĭ era un Curbet posomorît, un Lividi Nicolachi (Beld. 95).
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
curbat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul curba