CURBÁRE, curbări, s. f. Acțiunea de a (se) curba; arcuire, încovoiere. – V. curba.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CURBÁRE s.f. Acțiunea de a (se) curba; arcuire, încovoiere. [< curba].
Sursa: Dicționar de neologisme
curbáre s. f., g.-d. art. curbắrii; pl. curbắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CURBÁRE, curbări, s. f. Acțiunea de a (se) curba; arcuire, încovoiere. – V. curba.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
curbare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul curba