CUMULÁ, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A deține în același timp mai multe funcții sau atribuții (remunerate). 2. A face un singur tot din două sau mai multe situații, sume de bani etc. – Din fr. cumuler.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CUMULÁ vb. tr. 1. a deține simultan două sau mai multe funcții, atribuții, calități. 2. a aduna, a face un tot din mai multe sume de bani, situații etc. (< fr. cumuler, lat. cumulare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CUMULÁ vb. I. tr. 1. A deține simultan două sau mai multe funcții, atribuții, calități etc. 2. A aduna, a face un tot din mai multe sume de bani, situații etc. [< fr. cumuler, lat. cumulare].
Sursa: Dicționar de neologisme
cumulá (a ~) vb., ind. prez. 3 cumuleázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cumulà v. a avea în acelaș timp: a cumula două funcțiuni.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CUMULÁ, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A deține în același timp două sau mai multe funcții. 2. A realiza un singur tot din mai multe lucruri, fapte, situații, venituri etc. Din fr. cumuler.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)