CUMPĂNÍT, -Ă, cumpăniți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Chibzuit, echilibrat, măsurat. – V. cumpăni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cumpănít, -ă adj. Echilibrat. Fig. Potrivit, cumpatat [!], moderat. Adv. Cum trebuĭe: a vorbi cumpănit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cumpănit a. și adv. fig. potrivit, cumpătat; vorbește drept și cumpănit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CUMPĂNÍT, -Ă, cumpăniți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Chibzuit, echilibrat, măsurat. – V. cumpăni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
cumpănit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul cumpăni