CUMNĂȚÉL, cumnăței, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui cumnat. – Cumnat + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
cumnățél, -ícă s., pl. eĭ, ele. Dim. d. cumnat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cumnățél (fam.) s. m., pl. cumnățéi, art. cumnățéiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CUMNĂȚÉL, cumnăței, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui cumnat. – Cumnat + suf. -el.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 