cumár, cumáre, s.n. (reg.) oală de noapte; țucal.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
cumár (-re), s. n. – Oală de noapte. Ngr. ϰουμάρι (Cihac, II, 653; Densusianu, Rom., XXXIII, 277). În Mold.Sursa: Dicționarul etimologic român
cumár n., pl. e (ngr. kumári, cană de apă). Mold. Țucal.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cumar n. Mold. țucal. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a