Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele cules:

CULÉS2, -EÁSĂ, culeși, -se, adj. (Despre plante, fructe, flori etc.) Care este luat, desprins din locul unde crește; recoltat. – V. culege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CULÉS1, culesuri, s. n. 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. ♦ Timpul când se strânge recolta. 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. – V. culege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

culés n., pl. urĭ. Acțiunea de a culege, obișnuit: culesu viilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

culés s. n., pl. culésuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cules n. culegerea poamelor, strângerea strugurilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CULÉS1, culesuri, s. n. 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. ◊ Timpul când se strânge recolta. 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. – V. culege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CULÉS2, -EÁSĂ, culeși, -se, adj. (Despre plante, fructe, flori etc.) Care este luat, desprins din locul unde crește; recoltat. – V. culege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CULÉS2, -EÁSĂ, culeși, -se, adj. (Despre plante, fructe, flori etc.) Care este luat, desprins din locul unde crește; recoltat. – V. culege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CULÉS1, culesuri, s. n. 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. ♦ Timpul când se strânge recolta. 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. – V. culege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

culés n., pl. urĭ. Acțiunea de a culege, obișnuit: culesu viilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

culés s. n., pl. culésuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cules n. culegerea poamelor, strângerea strugurilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CULÉS1, culesuri, s. n. 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. ◊ Timpul când se strânge recolta. 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. – V. culege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CULÉS2, -EÁSĂ, culeși, -se, adj. (Despre plante, fructe, flori etc.) Care este luat, desprins din locul unde crește; recoltat. – V. culege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

cules - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul culege