Am găsit 24 de definiții pentru cuvantul/cuvintele cucură:

CÚCURĂ1, cucure, s. f. (Înv.) Tolbă de săgeți. – Din ngr. kúkuron.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CÚCURĂ2, cucure, s. f. (Reg.) Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul. – Din magh. kukora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

cúcură (-re), s. f. – Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul, făcută din lemn. Mag. kukora „strîmb” (DAR), cf. sb. kukora „cîrlig”. După Cancel 14, din rus. kókori.
Sursa: Dicționarul etimologic român

cúcură (-ri), s. f. – Tolbă de săgeți. Ngr. ϰούϰουρον, din lat. cucurum (Philippide, II, 710; REW 4790; DAR), împrumut literar din sec. XVI, fără circulație reală. Cf. alb. kukurë (Meyer 211), bg. kukur (Conev 71), it. còccano (Battisti, II, 991).
Sursa: Dicționarul etimologic român

1. cúcură f., pl. ĭ (vgerm. kukur, ngerm. köcher, toc, tolbă, de unde și mlat. cúcurum, mgr. kúkuron, alb. kúkură și vfr. coivre. REW. 4790). Vechĭ. Tolbă de săgețĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2. cúcură f., pl. ĭ (cp. cu ung. kukora, încovoĭat). Nord. Cormană.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cúcură, -e, s.f. – Cormana plugului, care întoarce brazda: „Eu grăiescu cu nevasta, / Rupe-mi-se cucura” (Bârlea 1924: 210). Termen general în Maramureș; se mai întâlnește în Bistrița și sporadic pe Valea Prutului (ALR 1956: 18). – Din magh. kukora „strâmb” (DA cf. DER), cf. srb. kukora „cârlig.„
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

cúcură (reg., înv.) s. f., g.-d. art. cúcurei; pl. cúcure
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cucură f. Mold. tolbă. [Gr. bizantin KÚKURON].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

cucură f. Mold. Tr. cormana plugului. [Ung. KUKORA, încovoiat].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CÚCURĂ1, cucure, s. f. (Înv.) Tolbă de săgeți. – Din ngr. kúkuron.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CÚCURĂ2, cucure, s. f. (Reg.) Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul. – Din magh. kukora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CÚCURĂ1, cucure, s. f. (Înv.) Tolbă de săgeți. – Din ngr. kúkuron.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CÚCURĂ2, cucure, s. f. (Reg.) Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul. – Din magh. kukora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

cúcură (-re), s. f. – Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul, făcută din lemn. Mag. kukora „strîmb” (DAR), cf. sb. kukora „cîrlig”. După Cancel 14, din rus. kókori.
Sursa: Dicționarul etimologic român

cúcură (-ri), s. f. – Tolbă de săgeți. Ngr. ϰούϰουρον, din lat. cucurum (Philippide, II, 710; REW 4790; DAR), împrumut literar din sec. XVI, fără circulație reală. Cf. alb. kukurë (Meyer 211), bg. kukur (Conev 71), it. còccano (Battisti, II, 991).
Sursa: Dicționarul etimologic român

1. cúcură f., pl. ĭ (vgerm. kukur, ngerm. köcher, toc, tolbă, de unde și mlat. cúcurum, mgr. kúkuron, alb. kúkură și vfr. coivre. REW. 4790). Vechĭ. Tolbă de săgețĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2. cúcură f., pl. ĭ (cp. cu ung. kukora, încovoĭat). Nord. Cormană.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cúcură, -e, s.f. – Cormana plugului, care întoarce brazda: „Eu grăiescu cu nevasta, / Rupe-mi-se cucura” (Bârlea 1924: 210). Termen general în Maramureș; se mai întâlnește în Bistrița și sporadic pe Valea Prutului (ALR 1956: 18). – Din magh. kukora „strâmb” (DA cf. DER), cf. srb. kukora „cârlig.„
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

cúcură (reg., înv.) s. f., g.-d. art. cúcurei; pl. cúcure
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cucură f. Mold. tolbă. [Gr. bizantin KÚKURON].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

cucură f. Mold. Tr. cormana plugului. [Ung. KUKORA, încovoiat].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CÚCURĂ1, cucure, s. f. (Înv.) Tolbă de săgeți. – Din ngr. kúkuron.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CÚCURĂ2, cucure, s. f. (Reg.) Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul. – Din magh. kukora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)