cucumeá, cucuméle, s.f. (reg.) 1. cucuvea. 2. ochiul podului unei case țărănești.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
cucumeá, V. cucuvea.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cucumeà f. 1. Zool. cucuvea; 2. ochiul podului unei case țărănești. [Cf. lat. medieval CUCUMAGIA, cucuvea; pentru sensul 2, v. cucuvea].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a