Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele cuantic:

CUÁNTIC, -Ă, cuantici, -ce, adj. Referitor la cuantă sau la cuantificare. ◊ Număr cuantic = fiecare dintre numerele care caracterizează stările staționare ale unui atom, ale unei molecule etc. Mecanică cuantică = ramură a fizicii care studiază fenomenele care se petrec la scara atomilor. Electrodinamică cuantică = ramură a fizicii care studiază procesele elementare discontinue din câmpul electromagnetic și interacțiunea dintre câmpul electromagnetic și substanțe sau corpuri. [Var.: cvántic, -ă, adj.] – Din fr. quantique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CUÁNTIC, -Ă adj. referitor la cuantă. ♦ număr ~ = fiecare dintre cele patru numere care definesc starea electronilor unui atom; mecanică ~ă (și s. f.) = ramură a fizicii teoretice care studiază legile mișcării la scară (sub)atomică; chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază natura legăturii chimice și mecanismele de reacție pe baza legilor și principiilor mecanicii cuantice. (< fr. quantique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CUÁNTIC, -Ă adj. Referitor la cuantă sau la cuantificare. ◊ Număr cuantic = fiecare dintre numerele care caracterizează stările staționare ale unui atom, ale unei molecule etc.; mecanică cuantică = ramură a fizicii teoretice care se ocupă cu legile mișcării din lumea atomilor; electronică cuantică = ramură a fizicii care studiază procesele elementare discontinue din câmpul electromagnetic și interacțiunea dintre acesta și substanțe și corpuri. [Pron. cuan-, var. cvantic, -ă adj. / < fr. quantique].
Sursa: Dicționar de neologisme

CUÁNTIC, -Ă (‹ fr. {i}) adj. Referitor la cuantă sau la cuantificare ◊ Teoria c. = teorie care stă la baza fizicii moderne, conform căreia emisia și absorbția de energie la nivel atomic sau subatomic se face sub formă de cuante. ◊ Logică c. = logica trivalentă propusă în 1944 de H. Reichenbach pentru a rezolva anumite probleme specifice mecanicii c.: conține trei valori: adevărat, fals și indeterminat, în sensul principiului de indeterminare al lui Heisenberg.
Sursa: Dicționar enciclopedic

cuántic (cuan-) adj. m., pl. cuántici; f. cuántică, pl. cuántice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CUÁNTIC, -Ă, cuantici, -ce, adj. Referitor la cuantă sau la cuantificare. ◊ Număr cuantic = fiecare dintre numerele care caracterizează stările staționare ale unui atom, ale unei molecule etc. Mecanică cuantică = ramură a fizicii care studiază fenomenele care se petrec la scara atomilor. Electrodinamică cuantică = ramură a fizicii care studiază procesele elementare discontinue din câmpul electromagnetic și interacțiunea dintre câmpul electromagnetic și substanțe sau corpuri. [Var.: cvántic, -ă adj.] – Din fr. quantique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)