CRÍNTĂ, crinte, s. f. Vas de lemn (în formă de albie) de care se servesc ciobanii când storc zerul din caș. – Cf. bg. krinica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a críntă, crínte, s.f. (reg.) 1. vas de care se servesc ciobanii la stoarcerea zerului din caș. 2. masă lungă și scundă pe care se taie carnea porcului. 3. vas mare în care se spală rufele. 4. lemn cioplit, la moară.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
críntă (crínte), s. f. – Tipar pentru brînză. – 2. Scîndură de măcelărie. Sl. krinica, dim. de la krina „vas” (Cihac, II, 83). După Drăganu, Dacor., VI, 271, rezultatul normal *crință, a produs un sing. analogic, pe baza pl. De la un der. bg. krinka, provine crincă, s. f. (coș). Cf. rut. krinka „sticluță”, mag. kerenta „blid”.Sursa: Dicționarul etimologic român críntă f., pl. e (rus. krinka, krynka, borcan, chiup învălit [!] în împletitură de mesteacăn, d. vsl. krina, baniță; ung. kerenta, strachină de lemn). Vasu în care se face cașu (o masă cu marginile ridicate și o deschidere pe unde să se scurgă zeru). Hîrzob de peștĭ. Trans. Balie. – În Mold. și crîntă, hîrzob. V. procrintă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
críntă s. f., g.-d. art. críntei; pl. crínteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită crintă f. vas de lemn cu botul găurit, de străcurat, zerul din laptele închiegat. [Ung. KERENTA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CRÍNTĂ, crinte, s. f. Vas de lemn (în formă de albie) de care se servesc ciobanii când storc zerul din caș. – Cf. bg. krinica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)