Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele crustaceu:

CRUSTACÉU, crustacee, s. n. (La pl.) Clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. ◊ (Adjectival) Animale crustacee. [Pl. și: (m.) crustacei] – Din fr. crustacé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CRUSTACÉU, -ÉE I. adj. care formează o crustă. II. s.n. pl. clasă de artropode acvatice, cu respirație branhială și corpul acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar. (< fr. crustacé/s/)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*crustacéŭ, -ée adj., pl. eĭ, ee (d. crustă cu sufixu latin -aceŭ ca'n galinaceŭ). Zool. Cu crustă, ca raciĭ. S. n. pl. Animale cu crustă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!crustacéu1 (animal ~) adj. m.; pl. f. crustacée
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

crustacéu2 s. n., pl. crustacée
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

crustaceu a. acoperit cu o coajă. ║ f. pl. crustacee, clasă de animale articulate acvatice, a căror epidermă e înfășurată cu o materie calcară, ca racul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CRUSTACÉU, crustacee, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. 2. Adj. Care ține de crustacee (1), privitor la crustacee. Animale crustacee. [Pl. și: (m.) crustacei] – Din fr. crustacé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CRUSTACÉU, crustacee, s. n. (La pl.) Clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. ◊ (Adjectival) Animale crustacee. [Pl. și: (m.) crustacei] – Din fr. crustacé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CRUSTACÉU, -ÉE I. adj. care formează o crustă. II. s.n. pl. clasă de artropode acvatice, cu respirație branhială și corpul acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar. (< fr. crustacé/s/)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

*crustacéŭ, -ée adj., pl. eĭ, ee (d. crustă cu sufixu latin -aceŭ ca'n galinaceŭ). Zool. Cu crustă, ca raciĭ. S. n. pl. Animale cu crustă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!crustacéu1 (animal ~) adj. m.; pl. f. crustacée
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

crustacéu2 s. n., pl. crustacée
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

crustaceu a. acoperit cu o coajă. ║ f. pl. crustacee, clasă de animale articulate acvatice, a căror epidermă e înfășurată cu o materie calcară, ca racul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CRUSTACÉU, crustacee, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. 2. Adj. Care ține de crustacee (1), privitor la crustacee. Animale crustacee. [Pl. și: (m.) crustacei] – Din fr. crustacé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)