CRIBLÚRĂ, cribluri, s. f. Piatră dură, spartă mărunt, folosită la lucrări de asfaltare. – Din fr. criblure.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CRIBLÚRĂ s. f. piatră dură, sfărâmată mărunt, pentru îmbrăcăminte rutieră. (< fr. criblure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CRIBLÚRĂ s.f. Piatră dură, sfărâmată mărunt și sortată după dimensiuni standardizate, folosită ca îmbrăcăminte rutieră. [< fr. criblure].
Sursa: Dicționar de neologisme
criblúră (cri-blu-) s. f., g.-d. art. criblúrii; pl. criblúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CRIBLÚRĂ, cribluri, s. f. Piatră dură, spartă mărunt, folosită la lucrări de asfaltare. – Din fr. criblure.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)