CREP, crepuri, s. n. 1. Cauciuc natural, de culoare albă-gălbuie, din care se fac tălpi pentru încălțăminte. 2. Țesătură subțire, încrețită, din fire de mătase sau de lână suprarăsucite. ◊ Crep satin = țesătură cu una dintre fețe mată și cu cealaltă lucioasă. ♦ Bucată dintr-o asemenea țesătură, de culoare neagră, care se poartă la braț, la rever sau la pălărie în semn de doliu. – Din fr. crêpe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CREP s. n. 1. cauciuc natural, alb-gălbui și translucid, obținut prin coagularea latexului cu acid acetic sau formic, pentru tălpi la încălțăminte. 2. țesătură subțire de mătase sau de lână, cu fața ușor încrețită. ◊ bucată neagră dintr-o astfel de țesătură purtată (la rever) în semn de doliu. (< fr. crêpe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CREP1 s.n. Cauciuc natural, albicios la culoare, folosit pentru tălpi la încălțăminte. [< fr. crêpe].
Sursa: Dicționar de neologisme
CREP2 s.n. Țesătură subțire, de mătase sau de lână, cu suprafața ușor încrețită. ♦ Bucată neagră dintr-o astfel de țesătură, purtată (la rever) în semn de doliu. [< fr. crêpe].
Sursa: Dicționar de neologisme
crep, crépuri, s.n. (reg.) 1. scara de deasupra ieslei din care mănâncă caii fânul. 2. jghiab de adăpat vitele.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
crep (crépuri), s. n. – 1. Iesle. – 2. Jgheab. – Var. creplă. Germ. Krippe, prin intermediul pronunțării săs. Krep (Pușcariu, Dacor., II, 599). Rar, în Trans.Sursa: Dicționarul etimologic român crep (crépuri), s. n. – 1. Țesătură subțire. – 2. Talpă de cauciuc. Fr. crêpe. – Der. crepdeșin, s. n., din fr. crêpe de Chine, termen comercial; crepon, s. n., din fr. crépon.Sursa: Dicționarul etimologic român
1) crep n., pl. urĭ (germ. krippe. ĭesle). Trans. Munt. Troacă (jgheab) dintr´un trunchĭ (saŭ și de peatră [!]) pusă la o fîntînă saŭ la un izvor p. a adăpa vitele: în dosu fîntîniĭ era un crep pentru adăpat vitele (Vl. – Univ. 4 ĭun. 1910, 1, 6). – Și creplă, f., pl. e.
Sursa: Dicționaru limbii românești
*2) crep n., pl. urĭ (fr. crêpe d. lat. crĭspus, creț. V. crispez). Un fel de stofă străvezie de mătase orĭ de lînă fină. Crep de China, crep maĭ des de cît cel obișnuit și din care se fac eșarpe [!], șalurĭ ș. a. Bucată neagră din această stofă care se poartă în semn de doliŭ. – V. fludă, zăbranic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
3) crep verb, V. crăp.
Sursa: Dicționaru limbii românești
crep s. n., (sorturi) pl. crépuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită crep n. 1. zăbranic, stofă de mătase sau de lână, ușoarâ și cam încrețită; 2. bucată de crep ce se poartă în semn de doliu și care se pune obișnuit la pălărie sau la braț (=fr. crêpe).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CREP, (3) crepuri, s. n. 1. Cauciuc natural, de culoare albă-gălbuie, din care se fac tălpi pentru încălțăminte. 2. Țesătură subțire, încrețită, din fire de mătase sau de lână suprarăsucite. ◊ Crep satin = țesătură cu una dintre fețe mată și cu cealaltă lucioasă. ♦ Bucată dintr-o asemenea țesătură, de culoare neagră, care se poartă la braț, la rever sau la pălărie în semn de doliu. 3. (La pl.) Sorturi de crep (2). – Din fr. crêpe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)