CRÉDO s. n. invar. (Bis.) 1. Crez (2). 2. A treia parte a liturghiei catolice. – Din lat. credo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CRÉDO s. n. 1. a treia parte a misei. 2. expunere succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine; simbolul credinței. 3. (fig.) crez; profesiune de credință. (< lat. credo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CRÉDO s.m.invar. 1. A treia parte a liturghiei catolice cântate. 2. Expunere succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine; simbolul credinței. [< lat. credo, cf. fr. credo].
Sursa: Dicționar de neologisme
*crédo n. (lat. credo, cred, primu cuv. cu care începe crezu). Crezu.
Sursa: Dicționaru limbii românești
crédo s. n., art. crédoulSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CRÉDO s. n. (Bis.) 1. Crez (2). 2. A treia parte a liturghiei catolice. – Din lat. credo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)