Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele creștere:

CRÉȘTERE, creșteri, s. f. Acțiunea de a crește. 1. Dezvoltare, mărire treptată. 2. Sporire, mărire a numărului, volumului, intensității, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prăsire, înmulțire. ◊ Creșterea animalelor = ramură a agriculturii care are ca obiect înmulțirea și creșterea animalelor și păsărilor, a viermilor de mătase, a peștilor și stupăritului. 4. Educare, educație. ◊ Loc. adj. Fără creștere = prost crescut, needucat. ◊ Expr. Bună creștere = educație aleasă. – V. crește.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


créștere f. Acțiunea de a crește. Educațiune. Cultivare: creșterea vitelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

créștere s. f., g.-d. art. créșterii; pl. créșteri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

creștere f. fapta de a crește (sub raportul fizic și intelectual) și rezultatul ei: 1. augmentare: creșterea apelor; 2. educațiune: a da o bună creștere.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CRÉȘTERE, creșteri, s. f. Acțiunea de a crește. 1. Dezvoltare, mărire treptată. 2. Sporire, mărire a numărului, volumului, intensității, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prăsire, înmulțire. ◊ Creșterea animalelor = ramură a agriculturii care are ca obiect înmulțirea și creșterea animalelor și păsărilor, a viermilor de mătase, a peștilor și stupăritului. 4. Educare, educație. ◊ Loc. adj. Fără creștere = prost-crescut, needucat. ◊ Expr. Bună-creștere = educație aleasă. – V. crește.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

creștere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul crește