CRANIOLOGÍE s. f. Parte a antropologiei și a osteologiei care se ocupă cu studiul formei și al dimensiunilor craniului. [Pr.: -ni-o-. – Var.: cranilogíe, cranologíe s. f.] – Din fr. craniologie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CRANIOLOGÍE s. f. parte a antropologiei care studiază forma și dimensiunile craniului. (< fr. crâniologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CRANIOLOGÍE s.f. Parte a antropologiei care se ocupă cu studiul craniului. [Gen. -iei, var. cranilogie, cranologie s.f. / < fr. crâniologie, cf. gr. kranion – craniu, logos – știință].
Sursa: Dicționar de neologisme
*craniologíe f. (d. craniŭ și -logie). Frenologie, studiu craniuluĭ în raport cu aptitudinile și instinctele.
Sursa: Dicționaru limbii românești
craniologíe (-ni-o-) s. f., art. craniología, g.-d. craniologíi, art. craniologíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CRANIOLOGÍE s. f. Parte a antropologiei și a osteologiei care se ocupă cu studiul formei și al dimensiunilor craniului. [Pr.: -ni-o-. – Var.: cranilogíe, cranologíe s. f.] – Din fr. crâniologie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)