CRACÁJ, cracaje, s. n. Cracare. – Din fr. craquage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CRACÁJ s. n. cracare. (< fr. craquage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CRACÁJ s.n. Cracare. [< fr. craquage].
Sursa: Dicționar de neologisme
CRACÁJ, cracajuri, s. n. Cracare. – După fr. cracking (<engl.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne cracáj s. n., pl. cracájeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CRACÁJ, cracaje, s. n. Cracare. – Din fr. craquage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CRACÁJ, cracaje, s. n. Cracare. – Din fr. craquage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CRACÁJ s. n. cracare. (< fr. craquage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CRACÁJ s.n. Cracare. [< fr. craquage].
Sursa: Dicționar de neologisme
CRACÁJ, cracajuri, s. n. Cracare. – După fr. cracking (<engl.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne cracáj s. n., pl. cracájeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CRACÁJ, cracaje, s. n. Cracare. – Din fr. craquage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 