Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele craca:

CRACÁ, crachéz, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CRACÁ vb. tr. a supune operației de cracare. (< fr. craquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CRACÁ vb. I. tr. A supune operației de cracare. [< fr. craquer].
Sursa: Dicționar de neologisme

cracá (a ~) vb., ind. prez. 3 cracheáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CRACÁ, crachéz, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

crácă f., pl. ăcĭ (d. crac). Vest. Ramură, creangă. – În Olt. creacă, pl. ecĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

crácă s. f., g.-d. art. crắcii; pl. crăci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cracă f. ramură groasă. [Derivat din crac: lit. braț de arbore].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)