coșcán m. (cp. cu ung. kacskanyak, o plantă). Mold. Restu cotoruluĭ rămas în pămînt după cosit orĭ secerat. A călca ca pe coșcanĭ, a călca ca pe țepĭ, a călca cu greŭ saŭ cu frică. V. corcan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
COȘCÁN s. m. v. coșcană.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)