COVÉRTĂ, coverte, s. f. Puntea superioară a unei nave; punte de manevră. – Din it. coverta. Cf. ngr. kuvérta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
COVÉRTĂ s. f. puntea superioară a unei nave. (< it. coverta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COVÉRTĂ s.f. Puntea superioară a unei nave. [< ngr. kuverta, it. coverta].
Sursa: Dicționar de neologisme
covértă, covérte, s.f. (înv.) plic de scrisoare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
*covértă, V. copertă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
covértă (punte) s. f., g.-d. art. covértei; pl. covérteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită COVÉRTĂ, coverte, s. f. Puntea superioară a unei nave; punte de manevră. – Din it. coverta. Cf. ngr. k u v é r t a.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
