COTOȘMÁN, cotoșmani, s. m. (Pop.) Cotoi, motan (mare). – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cotoșmán, cotoșmáni, s.m. (pop.) 1. cotoi, motan, motoc, mârtan. 2. bucată mare, codru, bulz, urs.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
cotoșmán m. (din contoșman, adică „îmbrăcat în contoș”. V. încotoșmănez). Fam. Motan mare și frumos. Un cotoșman de băĭat, un băĭat robust și vioĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cotoșmán (pop.) s. m., pl. cotoșmániSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cotoșman m. cotoiu mare: pisoiul se face un cotoșman. [V. cotoiu].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COTOȘMÁN, cotoșmani, s. m. (Pop.) Cotoi, motan (mare). – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)