COTÍȘ, (1) adv., (2) cotișe, s. n. 1. Adv. Întortocheat, în zigzag. 2. S. n. (Rar) Loc cotit. – Cot + suf. -iș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
cotíș adv. (d. cotesc v. intr.). Rar. Cotind, ocolind, cu cotiturĭ: a merge cotiș.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cotíș1 (rar) adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cotíș2 (rar) s. n., pl. cotíșeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cotiș adv. ocolind, zigzag: merge tot cotiș. ║ n. drum cotit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COTÍȘ, (1) adv., (2) cotișe, s. n. 1. Adv. Întortocheat, în zigzag. 2. S. n. (Rar) Loc cotit. – Cot + suf. -iș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 