Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele cotar:

COTÁR, cotari, s. m. 1. Persoană care măsoară cu cotul (II) dimensiunile butoaielor pentru a le calcula capacitatea. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat să supravegheze măsurătorile cu cotul (II) ale mărfurilor vândute sau cu verificarea lungimii reglementare a cotului. 3. (La pl.) Larvă a unor fluturi, cu mers caracteristic. – Cot + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


cotár1, cotáre, s.n. (reg.) 1. tinda unei stâne de oi, unde stau scaunele pentru mulsul oilor; arcaci, comarnic. 2. (la pl.) ușile prin care ies oile din strungă la muls.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

cotár (-re), s. n. – Loc de muls, în ogradă. Bg. kotar, sb. kótar „staul” (DAR). – Der. cotarcă, s. f. (hambar; coș), din sb., mag. kotarka; cotăriță, s. f. (Banat, coș), din sb. kotarica; cotîrlău, s. n. (nișă, firidă); cotîrleț, s. n. (ogradă). Cf. Skok 66.
Sursa: Dicționarul etimologic român

cotár m. (d. cot). Cel ce măsoară cu cotu capacitatea butoaĭelor. Munt. Un fel de omidă (chematobia brumata) care atacă maĭ ales pruniĭ și care se numește și măsurător din cauza mersuluĭ eĭ: se strînge și se întinde ca cum ar măsura cu cotu.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cotár s. m., pl. cotári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cotar m. 1. cel ce cotăreșțe vasele, butoaele; 2. cel ce supraveghează măsurătoarea cu cotul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

COTÁR, cotari, s. m. 1. Persoană care măsoară cu cotul (II) dimensiunile butoaielor pentru a le calcula capacitatea. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat să supravegheze măsurătorile cu cotul (II) ale mărfurilor vândute sau cu verificarea lungimii reglementare a cotului. 3. Larvă a unor fluturi al cărei mers imită măsurarea cu cotul. – Cot + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)