COTÁ, cotez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a marca, a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. A stabili cursul acțiunilor, titlurilor de creanță etc. (la bursă). ♦ A introduce efecte la bursă. ♦ Intranz. (Despre titluri, acțiuni, hârtii) A avea o anumită valoare, un anumit curs la bursă. 3. Fig. A aprecia, a prețui, a evalua, a considera. 4. A înscrie, pe un desen tehnic, prin linii și cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. – Din fr. coter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a COTÁ vb. tr. 1. a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. a stabili cursul valutelor străine, al hârtiilor de valoare și al prețului mărfurilor la bursă. ◊ a introduce efecte la bursă. 3. (fig.) a aprecia, a prețui, a evalua. 4. a înscrie pe un desen tehnic, prin linii de cotă și cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. (< fr. coter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COTÁ vb. I. tr. 1. A numerota potrivit unei anumite ordini. ♦ A stabili, a marca valoarea unei mărfi, a unor efecte de schimb etc. ♦ A introduce un efect la bursă. 2. (Fig.) A aprecia, a prețui, a evalua. [< fr. coter, it. quotare].
Sursa: Dicționar de neologisme
cotá, cot, vb. tranz., refl. – 1. (tranz.) A căuta: „Că tot amu coa’ să-și aline durerea…” (Papahagi 1925: 127). 2. (refl.) A se uita, a se privi (în oglindă): „Mură coaptă-s ochii tăi, / Vino să mă cot în ei” (Bilțiu 1996: 293). – Lat. *cautare.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
cotá (a ~) vb., ind. prez. 3 coteázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cotà v. 1. a clasa cu ajutorul cotei, a numerota; 2. a indica valoarea sau taxa cursul efectelor publice.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COTÁ, cotez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a marca, a numerota potrivit unei anumite ordini. 2. A stabili cursul acțiunilor, titlurilor de creanță etc. (la bursă). ♦ A introduce valori mobiliare la bursă. ♦ Intranz. (Despre titluri, acțiuni, hârtii) A avea o anumită valoare, un anumit curs la bursă. 3. Fig. A aprecia, a prețui, a evalua, a considera. 4. A înscrie pe un desen tehnic, prin linii și cifre, dimensiunile obiectului reprezentat. – Din fr. coter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
CÓTĂ, cote, s. f. 1. Parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, la o cheltuială comună etc.; parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. ◊ (Economie) Cota bursei = a) nivelul cursului la bursă; b) lista valorilor cotate la bursă. ♦ Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație sau care este supusă unui anumit regim; p. ext. raport sau număr abstract care reprezintă această parte. 2. (ieșit din uz) Contribuție obligatorie pe care statul o impunea producătorilor și care consta în predarea unor cantități de produse dinainte stabilite la termenele și prețurile fixate de stat. ◊ Cotă de întreținere = sumă de bani cu care fiecare dintre colocatari contribuie la cheltuielile comune de întreținere a imobilului respectiv. 3. (Concr.) Loc pe un teren, corespunzător unei altitudini marcate pe o hartă; nivel la care se află un loc, o construcție etc. ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare. 4. Fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen. 5. Ansamblu de semne, simboluri, cifre, litere care indică locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-un inventar etc. – Din fr. cote.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CÓTĂ2 s. f. haină largă purtată de preoții catolici. (< fr. cotte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CÓTĂ1 s. f. 1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărțeli. ◊ parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație; cotă-parte, participație. ◊ contribuție obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene și prețuri fixate de el. 2. document de referință care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotațiile unei zile. ◊ cota bursei = nivelul cursului valutar la bursă. 3. altitudine a unui punct față de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare. ◊ nivelul la care navighează un submarin. 4. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spațiu. ◊ fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcții indicate pe un desen. 5. semn în cifre și litere care arată locul unor cărți, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate. (< fr. cote, lat. quota)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CÓTĂ1 s.f. 1. Parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună; parte cuvenită în urma unei împărțeli. ♦ Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație; cotă-parte, participație. ◊ Cota bursei = lista valorilor cotate la bursă. 2. Altitudine a unui punct față de nivelul mării. ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare. 3. Distanța dintre un punct și un plan de referință. ♦ Dimensiune indicată pe un desen. 4. Semne în cifre și în litere care arată locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă etc. [< fr. cote, cf. lat.med. quota – în ce cantitate].
Sursa: Dicționar de neologisme
CÓTĂ2 s.f. (Liv.) 1. Fustă țărănească. 2. Haină largă purtată de preoții catolici. [< fr. cotte].
Sursa: Dicționar de neologisme
cótă (cóte), s. f. – Indice, parte. Fr. quote. – Der. cota, vb.; cotiza, vb., din fr. cotiser; cotizați(un)e, s. f. (contribuție voluntară, participație).Sursa: Dicționarul etimologic român cotă, cote s. f. (deț.) informație furnizată gardienilor în legătură cu un deținut.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
*cótă f., pl. e (fr. cote, d. lat. quota, a cîta. V. cotidian). Parte de impozit orĭ suma pe care trebuĭe s´o plătească fie-care. Semn pentru a clasa fiecare obĭect într´un inventar. Cifră care arată nivelu pe un plan: cota apelor. Fig. Cota burseĭ, listă care arată suirea saŭ scoborîrea valoriĭ efectelor publice.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cótă s. f., g.-d. art. cótei; pl. cóteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cotă f. 1. partea de impozit ce fiecare trebue să plătească: cota mobiliară; 2. indicarea cursului efectelor publice: cota Bursei; 3. semn pentru a clasa piesele unui proces, ale unui inventar (=fr. quote).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CÓTĂ, cote, s. f. 1. Parte care îi revine cuiva dintr-o sumă de primit sau de dat; cotă-parte. ◊ (Ec.) Cota bursei = a) nivelul cursului valorilor mobiliare la închiderea ultimei ședințe a bursei; b) lista valorilor cotate la bursă. ♦ Parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație sau care este supusă unui anumit regim; p. ext. raport sau număr abstract care reprezintă această parte. ◊ Cote adiționale = a) cote adăugate; b) adaosuri în cote proporționale la impozitele directe datorate statului, perceput în valoarea bugetelor administrației locale, a unor instituții publice sau pentru constituirea unor fonduri speciale. Cotă de întreținere = sumă de bani cu care fiecare dintre colocatari contribuie la cheltuielile comune de întreținere a imobilului respectiv. 2. (Top.) Înălțimea în metri a unui punct de pe teren față de o suprafață de referință (de obicei, nivelul mării). ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgătoare. 3. Fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen. 4. Ansamblu de semne, simboluri, cifre, litere care indică locul unor cărți, al unor documente etc. într-o bibliotecă, într-un inventar etc. – Din fr. cote.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) cóță, cóțe, s.f. (reg.) privată, budă, closet, umblătoare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme