Am găsit 15 definiții pentru cuvantul/cuvintele cost:

COST1 s. n. Sumă de bani cheltuită pentru producerea sau cumpărarea unui bun, efectuarea unei lucrări, prestarea unui serviciu etc. ◊ Costul vieții = totalitatea cheltuielilor pentru bunuri alimentare și nealimentare, precum și a serviciilor utilizate, pe o familie, într-o perioadă determinată. Preț de cost = (în producție) totalul cheltuielilor necesare pentru fabricarea unui bun oarecare; (în circulația mărfurilor) sumă de bani plătită pentru un bun cumpărat în scop de revânzare. ◊ Expr. A vinde sub cost = a vinde o marfă cu un preț mai mic decât prețul de cost1. A vinde în cost = a vinde o marfă cu un preț egal prețului de cost1. – Din costa (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


COST2 s. n. (Germanism reg.) Hrană, mâncare. ◊ Expr. A ține (pe cineva) în cost = a ține (pe cineva) în pensiune. – Din germ. Kost.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

COST2(O)- elem. „coastă”. (< fr. cost/o/-, cf. lat. costa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

COST1 s. n. totalitatea cheltuielilor, exprimate în bani, efectuate pentru producerea unui bun, executarea unei lucrări, prestarea unui serviciu etc. (< it. costo, germ. Kostos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

COST s.n. Ceea ce costă ceva, prețul unui lucru. [< it. costo, ngr. kostos].
Sursa: Dicționar de neologisme

cost s.n. sg. (reg.) 1. hrană, mâncare. 2. pensiune (în expr. a ține pe cineva în cost = a ține pe cineva în pensiune). 3. condiment.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

cost s. n. – Pensiune, găzduire, în al cărei preț intră hrana. Germ. Kost. Folosit numai în Trans. și Bucov.
Sursa: Dicționarul etimologic român

COST (‹ costa) s. n. Cheltuială (exprimată în bani) efectuată pentru obținerea (producerea sau cumpărarea) unui bun, efectuarea unei lucrări, prestarea unui serviciu etc. ◊ Costul vieții = totalitatea cheltuielilor pentru bunuri alimentare și nealimentare, a serviciilor utilizate, necesare unei familii, într-o perioadă determinată de timp. ◊ Costuri directe = cheltuieli de producție, stabilite pe unitatea de produs în în funcție de ceea ce se consumă efectiv și nemijlocit pentru crearea bunurilor respective. ◊ Costuri indirecte = cheltuieli convenționale a căror mărime pe unitatea de produs nu poate fi determinată decât prin procedee convenționale.
Sursa: Dicționar enciclopedic

1) cost n., pl. urĭ (it. costo, fr. coût. V. cust). Ceĭa ce costă un lucru, preț: costu uneĭ călătoriĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) cost, a v. intr. (it. costare, fr. coûter, d. lat. con-stare, a consta. – Cost, coștĭ, costă și coastă, costăm; să coste și să coaste). Am prețu de: cartea costă cincĭ francĭ. Fig. Mă produc, mă fac (c´o perdere [!], c´o grijă, c´o muncă oare-care): această carte costă multă muncă. V. tr. Această carte m´a costat multă muncă. Cît te costă această lampă? Fig. Vorba asta mă costă, mă doare. – În nord a custa. Maĭ vechĭ (pe la 1800) costisesc (ngr. kostízo, aor. ekóstisa).
Sursa: Dicționaru limbii românești

!cost1 (preț) s. n., pl. cósturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cost2 (hrană) (reg.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cost n. ceea ce costă un lucru: costul drumului. [Abstras din costa].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

COST1, costuri, s. n. Sumă de bani cheltuită pentru producerea sau cumpărarea unui bun, efectuarea unei lucrări, prestarea unui serviciu etc.; preț. ◊ Costul vieții = totalitatea cheltuielilor pentru bunuri alimentare și nealimentare, pentru serviciile utilizate, necesare unei familii, într-o perioadă determinată. Preț de cost = (în producție) totalul cheltuielilor necesare pentru fabricarea unui bun oarecare; (în circulația mărfurilor) sumă de bani plătită pentru un bun cumpărat în scop de revânzare. ◊ Expr. A vinde sub cost = a vinde o marfă cu un preț mai mic decât prețul de cost1. A vinde în cost = a vinde o marfă cu un preț egal prețului de cost1. – Din costa (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COST2 s. n. (Reg.) Hrană, mâncare. ◊ Expr. A ține (pe cineva) în cost = a ține (pe cineva) în pensiune. – Din germ. Kost.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)