CORUPȚIÚNE s. f. v. corupție.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CORUPȚIÚNE s.f. v. corupție.
Sursa: Dicționar de neologisme
*corupțiúne f. (lat. corrúptio, -ónis). Stricare, alterare: corupțiunea aeruluĭ. Fig. Mituire: corupțiunea marturilor [!]. Depravare: corupțiunea obiceĭurilor. Evoluțiune: corupțiunea cuvintelor. – Și -úpție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
corupți(un)e f. 1. fapta și efectul coruperii; 2. starea celui corupt.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CORUPȚIÚNE s. f. v. corupție.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)