CORTÍNĂ, cortine, s. f. Perdea de stofă, de catifea etc. care desparte sala de spectacol de scena și care, prin ridicare sau prin lăsare în jos sau tragere în părți, marchează începutul, respectiv încheierea unui spectacol sau a unui fragment de spectacol. ♦ Perdea de metal care desparte sala de spectacol de scenă și care este folosită, în caz de incendiu, pentru a împiedica extinderea focului. – Din it. cortina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CORTÍNĂ s. f. 1. perdea de stofă sau de catifea care separă scena de sala de spectacol a unui teatru. 2. văl membranos sau filamentos de pe marginea pălăriei ciupercilor. (< it. cortina)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
cortínă (cortíne), s. f. – Perdea care desparte sala de teatru de scenă. It. cortina (sec. XIX). Este dublet de la curtină, s. f. (zid de închidere), din fr. courtine.Sursa: Dicționarul etimologic român cortină, cortine s. f. (glum.) 1. rochie. 2. furou.Sursa: Dicționar de argou al limbii române *cortínă f., pl. e (it. cortína, d. lat. cortina, cort de pele; fr. courtine; germ. gardine; mgr. kortína, kurtína. V. cort). Perdeaŭa sceneĭ unuĭ teatru. V. catapeteazmă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cortínă s. f., g.-d. art. cortínei; pl. cortíneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cortină f. 1. stofă atârnată spre a acoperi sau ascunde ceva; 2. pânză ce se lasă jos pe scena unui teatru; 3. perdea la un pat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CORTÍNĂ, cortine, s. f. Perdea de stofă, de catifea etc. care desparte scena de sala de spectacol și care, prin ridicare sau prin lăsare în jos sau tragere în părți, marchează începutul, respectiv încheierea unui spectacol sau a unui fragment din spectacol. ♦ Perdea de metal care desparte scena de sala de spectacol și care este folosită, în caz de incendiu, pentru a împiedica extinderea focului. – Din it. cortina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)