CORPOLÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi corpolent. – Din fr. corpulence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CORPOLÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi corpolent. (< fr. corpulence, lat. corpulentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CORPOLÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi corpolent. [Cf. lat. corpulentia, fr. corpulence, it. corpulenza].
Sursa: Dicționar de neologisme
corpolénță s. f., g.-d. art. corpolénțeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CORPOLÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi corpolent. – Din fr. corpulence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
corpolenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul corpolent
corpolentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul corpolent