Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele cornuț:

CORNÚT, -Ă, cornuți, -te, adj. 1. (Și substantivat, f.) (Animal) Care are coarne. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. 3. Compus: (Bot.) secară-cornută = cornul-secarei, v. corn1 (I 9). – Lat. cornutus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CORNÚT, -Ă adj., s. f. (animal, vită) cu coarne. (< lat. cornutus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


CORNÚT, -Ă adj., s.f. (Animal, vită) cu coarne. [< lat. cornutus, cf. fr. cornu].
Sursa: Dicționar de neologisme

cornút, -ă adj. (lat. cornutus, it. cornuto, fr. cornu, sp. cornudo. D. rom. vine rut. hornuta, pol. kurnuty, ceh. kurnota). Care are coarne: vite cornute (Și curnut: oaĭe curnută. R. S. Gr. S. 6, 63). Secară cornută, V. secară. Ban. S. f., pl. e. Datură. Neol. (fr. cornue). Retortă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cornút adj. m., pl. cornúți; f. cornútă, pl. cornúte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cornut a. cu coarne: vite cornute, boi, vaci și capre, în opozițiune cu oi și berbeci. [Lat. CORNUTUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CORNÚT, -Ă, cornuți, -te, adj. 1. (Și substantivat, f.) (Animal) care are coarne. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. 3. Compus: (Bot.) secară-cornută = cornul-secarei, v. corn1 (I 9). – Lat. cornutus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CORNÚȚ, cornuți, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). – Corn1 + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

cornuț m. (d. corn). Un fel de scaĭ (xanthium strumarium). O plantă cariofilee (cerastium arvense). – Și curnuț.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cornúț s. m., pl. cornúți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CORNÚȚ, cornuți, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense).Corn1 + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)